Manastirea Sihastria se afla in partea de nord a judetului Neamt, la 22 km de orasul Targu Neamt, pe soseaua ce duce spre Pipirig – Vatra Dornei. Drumul spre manastire paraseste soseaua la 15 km, trece peste Ozana si patrunde pe valea paraului Secu. Dupa 4 km de mers pe langa stanci si stejari seculari apare in cale Manastirea Secu, iar dupa alti 3 km de mers spre sud vei descoperi in toata splendoarea ei Manastirea Sihastria. Ca arhitectura, Manastirea Sihastria, prin cele trei secole de existenta continua cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, in ciuda atator schimbari, se mentine pana intr-o epoca atat de tarzie.
Prima biserica a Manastirii Sihastria a fost intemeiata in anul 1655 de catre mitropolitul Varlaam Motoc, pe care o inzestreaza apoi cu chili si cele de trebuinta. Locul ales a fost “poiana lui Atanasie” deoarece aceasta oferea conditii prielnice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt, retrasi mult mai inainte prin partile locului.
La inceputul secolului XVIII –lea, repetatele incursiuni ale tatarilor au facut ca Manastirea Sihastria sa ajunga aproape o ruina. In anul 1734 Episcopul Ghedeon de Roman construieste o noua biserica mai trainica si incapatoare pe care, dupa obiceiul vremii, o inchina Manastirii Secu din apropiere. In anul 1821 lupta sangeroasa care s-a dat intre cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti si turci s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din jur, dar si a bisericii de la manastirea Sihastria.
Cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, in anul 1824 au inceput lucrarile de refacere a bisericii de la manstirea Sihastria care au durat timp de 2 ani. Lucrarile de restaurare au fost conduse de renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botosani care a contribuit atat cu priceperea sa dar si cu insemnate sume de bani, devenind astfel cel de-al treilea ctitor principal al manastirii Sihastria. In atelierele Manastirii Neamt au fost lucrate noi obiecte de cult: candele si cadelnite de argint, vase liturgice si doua clopote necesare pentru a relua activitatea schitului.
In anul 1837 pentru serviciul religios din timpul iernii, la manstirea Sihastria se construieste din lemn un paraclis cu hramul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, doua corpuri de chilii in partea de est si de nord a manastirii iar in anul 1842 se construieste o cismea cu doua tevi care aduce apa in incinta manastirii. Un incendiu devastator care a avut loc in anul 1941 a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor determinand mai multi calugari sa plece la alte manastiri. In anul 1942 a fost ales loctiitor de staret Parintele Cleopa deoarece parintele staret Ioanichie era batran si bolnav.
Acesta, cu sprijinul Manastirii Neamt, a refacut pana in anul 1944 incinta si chiile arse si a mai construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Parintele Cleopa a reusit sa intareasca duhovniceste manastirea Sihastria si sa construiasca in anul 1946 un nou paraclis. Acesta va ramane staret la manastire pana in anul 1949 cand este trimis ca staret la Manastirea Slatina alaturi de un grup de 23 de parinti, dar revine definitiv la Manastirea Sihastria la data de 29 septembrie 1964. Manastirea Sihastria este strans legata de viata Parintelui Cleopa, care alaturi de parintele Paisie Olaru si parintele Iustin Parvu de la Petru Voda sunt unii din marii duhovnici din judetul Neamt.
Prima biserica a Manastirii Sihastria a fost intemeiata in anul 1655 de catre mitropolitul Varlaam Motoc, pe care o inzestreaza apoi cu chili si cele de trebuinta. Locul ales a fost “poiana lui Atanasie” deoarece aceasta oferea conditii prielnice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt, retrasi mult mai inainte prin partile locului.
La inceputul secolului XVIII –lea, repetatele incursiuni ale tatarilor au facut ca Manastirea Sihastria sa ajunga aproape o ruina. In anul 1734 Episcopul Ghedeon de Roman construieste o noua biserica mai trainica si incapatoare pe care, dupa obiceiul vremii, o inchina Manastirii Secu din apropiere. In anul 1821 lupta sangeroasa care s-a dat intre cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti si turci s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din jur, dar si a bisericii de la manastirea Sihastria.
Cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, in anul 1824 au inceput lucrarile de refacere a bisericii de la manstirea Sihastria care au durat timp de 2 ani. Lucrarile de restaurare au fost conduse de renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botosani care a contribuit atat cu priceperea sa dar si cu insemnate sume de bani, devenind astfel cel de-al treilea ctitor principal al manastirii Sihastria. In atelierele Manastirii Neamt au fost lucrate noi obiecte de cult: candele si cadelnite de argint, vase liturgice si doua clopote necesare pentru a relua activitatea schitului.
In anul 1837 pentru serviciul religios din timpul iernii, la manstirea Sihastria se construieste din lemn un paraclis cu hramul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, doua corpuri de chilii in partea de est si de nord a manastirii iar in anul 1842 se construieste o cismea cu doua tevi care aduce apa in incinta manastirii. Un incendiu devastator care a avut loc in anul 1941 a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor determinand mai multi calugari sa plece la alte manastiri. In anul 1942 a fost ales loctiitor de staret Parintele Cleopa deoarece parintele staret Ioanichie era batran si bolnav.
Acesta, cu sprijinul Manastirii Neamt, a refacut pana in anul 1944 incinta si chiile arse si a mai construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Parintele Cleopa a reusit sa intareasca duhovniceste manastirea Sihastria si sa construiasca in anul 1946 un nou paraclis. Acesta va ramane staret la manastire pana in anul 1949 cand este trimis ca staret la Manastirea Slatina alaturi de un grup de 23 de parinti, dar revine definitiv la Manastirea Sihastria la data de 29 septembrie 1964. Manastirea Sihastria este strans legata de viata Parintelui Cleopa, care alaturi de parintele Paisie Olaru si parintele Iustin Parvu de la Petru Voda sunt unii din marii duhovnici din judetul Neamt.